Saturday, September 27, 2008
Friday, September 26, 2008
Blaxy Girls - TU
Ma intreb cui i se adreseaza fetele... eu una nu as dedica astfel de versuri unui baiat! :)
http://www.youtube.com/watch?v=z3QkvcpZRS8
http://www.youtube.com/watch?v=z3QkvcpZRS8
Thursday, September 25, 2008
Miros a cer!
Imi plac parfumurile si cred in puterea mirosului placut. Asta e ceea ce a determinat incercarea mea de a amesteca esentele preferate!
Am luat putin trandafir alb si liliac mov, lemn de santal si levantica, crin si lacramioara, zambila si floare de tei. Nota de baza e intotdeauna o floare, pentru ca florile sunt purtatoare celeste ale mirosului bun.
Trecand la notele de mijloc:
Am adaugat niste praf de cacao, niste oja rosie si un strop de primavara.
Din cartea mea preferata am rupt filele 726 si 1123. Parfumul meu va fi un parfum al dragostei. Al dragostei mele si al dragostei lui. Al dragostei Lui. Al iubirilor din intreg cosmosul.
Un strop de gheata, plus unul de frunza uscata si unul de glas dulce si pitigaiat.
O boaba de cafea. O cireasa. O stea. Si un acord din cantecul meu preferat.
Putina credinta.
Vant din belsug.
Mi-ar fi placut sa adaug marea si muntii, dar eprubeta in care imi realizam amestecul, nu i-a cuprins.
Si deja am ajuns la nota de varf:
Eternul. (atat de evident incat nu mai necesita descriere)
Parfumul creat e parfumul cerului senin. L-am mirosit si mi-am dat seama ca e tot ce imi doresc...
Mi-am picurat putin din amestec pe deget. Mi-am parfumat gatul si incheietura mainilor.
Azi miros a cer!
Am luat putin trandafir alb si liliac mov, lemn de santal si levantica, crin si lacramioara, zambila si floare de tei. Nota de baza e intotdeauna o floare, pentru ca florile sunt purtatoare celeste ale mirosului bun.
Trecand la notele de mijloc:
Am adaugat niste praf de cacao, niste oja rosie si un strop de primavara.
Din cartea mea preferata am rupt filele 726 si 1123. Parfumul meu va fi un parfum al dragostei. Al dragostei mele si al dragostei lui. Al dragostei Lui. Al iubirilor din intreg cosmosul.
Un strop de gheata, plus unul de frunza uscata si unul de glas dulce si pitigaiat.
O boaba de cafea. O cireasa. O stea. Si un acord din cantecul meu preferat.
Putina credinta.
Vant din belsug.
Mi-ar fi placut sa adaug marea si muntii, dar eprubeta in care imi realizam amestecul, nu i-a cuprins.
Si deja am ajuns la nota de varf:
Eternul. (atat de evident incat nu mai necesita descriere)
Parfumul creat e parfumul cerului senin. L-am mirosit si mi-am dat seama ca e tot ce imi doresc...
Mi-am picurat putin din amestec pe deget. Mi-am parfumat gatul si incheietura mainilor.
Azi miros a cer!
Wednesday, September 24, 2008
“Un nou inceput, era scris in palma Ta pentru mine…”
Toate ca toate, dar eu ce fac acum?! Incotro?! Chiar vreau? Chiar trebuie? Si parca totul se invartea si parca totul sarea in jurul meu. Am sarit si eu, dar m-am oprit din senin cu rasuflarea taiata. Am simtit ca-mi fuge podeaua de sub noii pantofi, cand mi-am dat seama cat de putin mai e. Am vrut sa plang, dar m-am trezit zambind.
Nu renunt.
Cred.
E un favor, nu vreau sa-l pierd. Niciodata!
Pasesc.
Te prind de mana.
Sunt libera sa visez, sa implinesc, sa astept, sa-mi fie greu, sa ma las pregatita.
Stau mult pe ganduri in ultimele zile. Incerc sa traiesc ultimele clipe de Romania in mine; sa le cuprind, sa le adun, sa nu le uit. De multe raman pe loc privind oamenii si locurile din jurul meu. Daca i–as putea indesa in mine, ca sa nu trebuiasca sa ii las aici... Trupul mi-e insa prea slab pentru “strasnica” lume. (Devin Blaga, for a moment in time.)
Mi-e greu sa plec. Mi-ar fi si mai greu sa raman.
Imi doresc noul inceput, cum imi doresc sa respir. Dar asta nu-mi inlatura teama. Probabil ca e omenescul din mine, prea multul caracteristic femeii, care urla dupa stabilitate, care incearca sa se agate, de firul ce sta sa se rupa.
Mai putin de o saptamana si voi fi adult! Fara mama si tata, fara Chrisutzu meu, fara piticii din Lipovei:). Fara prietena cea mai buna. Fara ideea de “acasa”. Fara Unip. Fara Romania. Fara romanesc.
Dar nu fara “Misterul”, ce-n veci il voi iubi!
Nu renunt.
Cred.
E un favor, nu vreau sa-l pierd. Niciodata!
Pasesc.
Te prind de mana.
Sunt libera sa visez, sa implinesc, sa astept, sa-mi fie greu, sa ma las pregatita.
Stau mult pe ganduri in ultimele zile. Incerc sa traiesc ultimele clipe de Romania in mine; sa le cuprind, sa le adun, sa nu le uit. De multe raman pe loc privind oamenii si locurile din jurul meu. Daca i–as putea indesa in mine, ca sa nu trebuiasca sa ii las aici... Trupul mi-e insa prea slab pentru “strasnica” lume. (Devin Blaga, for a moment in time.)
Mi-e greu sa plec. Mi-ar fi si mai greu sa raman.
Imi doresc noul inceput, cum imi doresc sa respir. Dar asta nu-mi inlatura teama. Probabil ca e omenescul din mine, prea multul caracteristic femeii, care urla dupa stabilitate, care incearca sa se agate, de firul ce sta sa se rupa.
Mai putin de o saptamana si voi fi adult! Fara mama si tata, fara Chrisutzu meu, fara piticii din Lipovei:). Fara prietena cea mai buna. Fara ideea de “acasa”. Fara Unip. Fara Romania. Fara romanesc.
Dar nu fara “Misterul”, ce-n veci il voi iubi!
Sunday, September 21, 2008
A twist in my story
Dintotdeauna m-a strigat necunoscutul. M-a chemat pe nume. M-a aratat cu degetul si mi-a insemnat fruntea.
De aceea spun:
Lume, vreau sa te cutreier si sa te cunosc. Vreau sa-mi devi casa. Arata-mi iubirea, frumosul si eternul, ce le porti in sanu-ti!
Azi plec. Nu stiu pentru cat timp.
Parasesc ceea ce am, pentru ceea ce voi avea.
Sunt libera ! Gandul si privirea-mi isi pierd marginile…
Voi mai trece pe aici. Poate intr-o zi, poate in alta. Poate la sfarsit de saptamana sau poate in primavara. Sau poate intr-o simpla dimineata.
Plec! Ma asteapta o noua mare inspumata, noi valuri pe care sa le strabat si sa le inlatur si sa le traiesc. O iau pe alt drum, in alta directie.
Vad un nou orizont, noi imagini. Dar raman sub acelasi cer.
Povestea mea incepe sa se scrie...
Mama, tata, nu ma asteptati! In seara asta vin tarziu acasa...
Va iubesc, Emma
Timisoara, 22 septembrie 2008
De aceea spun:
Lume, vreau sa te cutreier si sa te cunosc. Vreau sa-mi devi casa. Arata-mi iubirea, frumosul si eternul, ce le porti in sanu-ti!
Azi plec. Nu stiu pentru cat timp.
Parasesc ceea ce am, pentru ceea ce voi avea.
Sunt libera ! Gandul si privirea-mi isi pierd marginile…
Voi mai trece pe aici. Poate intr-o zi, poate in alta. Poate la sfarsit de saptamana sau poate in primavara. Sau poate intr-o simpla dimineata.
Plec! Ma asteapta o noua mare inspumata, noi valuri pe care sa le strabat si sa le inlatur si sa le traiesc. O iau pe alt drum, in alta directie.
Vad un nou orizont, noi imagini. Dar raman sub acelasi cer.
Povestea mea incepe sa se scrie...
Mama, tata, nu ma asteptati! In seara asta vin tarziu acasa...
Va iubesc, Emma
Timisoara, 22 septembrie 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)











