Primul examen!

Ieri mi-am scris primul examen. Mi-a fost mai frica decat la bac...
Nici nu prea pot explica cum s-a simtit. Unii nici nu vor sa auda, altii vor spune ca exagerez. Insa vreau sa intelegeti ca eu masor lucrurile altfel...cum?

In pachetele de guma pe care le-am mestecat invatatand! Da, vorbesc serios. Si nu a fost un proces monoton. Nu, am evoluat. De la a mesteca o guma timp de o ora, doua chiar, am ajuns la a mesteca o guma timp de 15 minute. Ma plictiseam repede de ea, o aruncam. Luam alta. La fel. Punctul culminant a avut loc cu cateva ore inainte de examen. Nu mi-a mai ajuns o guma. Mestecam 10 pastile deoadata. Un pachet intreg de cauciuc mentolat.
Guma insemna stresul crescand.

In orele nedormite. De la 3 ore de somn pana la 4, 5, 6 sau la incapacitatea de a ma mai trezi. Si totusi: am ajuns la examen!

In ciocolata.
In biletele si foi.
In curent consumat.
In apa bauta.
In dusurile care trebuiau sa ma trezeasca.
In cesti de cafea.
In mere.
In cuvintele pe care nu le auzeam decat eu.
In 20 de minute de vis si chin, in loc de somn si odihna.
In mutat de mobila.
In allostreaming.
In mormanele de haine de pe pat.
In minutele vorbite la telefon cu Lea.
In izolare.
In farfuriile murdare ce tineau loc de ornament pe rafturi.
In zile in pijama.
In sticle goale.
In dezordine.
In streeees!

Si care a fost scopul? Sa stiu!
Si am stiut. Mai mult decat ar fi trebuit poate. Am stiut mai mult decat imi cereau sa stiu. In mintea mea existau structuri si poze ale foilor de pe care am invatat. Imi aminteam culorile, cuvintele, punctele.
Si tot degeaba... ei nu vroiau sa stiu atat. Daca ar fi vrut, mi-ar fi dat mai mult timp...

Degeaba am stiut. Degeaba stiu.



Si totusi... scopul imi e sa stiu!

--> knowaholic + ergomania poate:))