Iarna

Azinoapte a nins. Trotuarul e numai gheata. Poleiala de argint cat vezi cu ochii. Si un frig cumplit.
Cerul pare a fi scaldat in clor.
Ziua ma scoate din pat. De ce nu mai pot visa o clipa? Doar una...
Ziua ma scoate din casa. De ce nu mai pot sta la caldura?
Haina peste haina, jacheta, fularul, manusile: tot tacamul! In zadar: frigul patrunde. Si nu ingheata numai corp, ci si suflet.
Pumnii imi sunt stransi. Buzele albe. Fata abia mi se vede. (Lume, imi pierd identitatea!!!)
Ma protejeaza? Nu. Frigul e pretutindeni.
„Hai baiete, face the world!”
Turturi de gheata imi strapung ochii, mintea, inima. Dar tac...
„Hai, la realitate, la realitate,”
... si din casca aud: „...o lume de vise sfaramate...”
Merg ce merg. Alunec. Cad. Zdrobesc o secunda. Pierd o ora.
De nu mi s-ar sparge clepsidra prea devreme...
Oftez.Chiar a venit iarna...