Mergeam pe strada. In statia de tramvai, o gramajoara de copii. Unul mai mic, altul mai mare. Unul mai hihihi, altul mai hahaha. Asteptau tramvaiul impreuna cu parintii lor. Si tramvaiul venea abia in 5 minute. Si 5 minute in asteptarea tramvaiului e plictiseeeeala ! Dar copii se jucau. Unul dintre ei, cel mai mare, o plimba pe cea mai mica cu bicicleta. Tinea fetita de spate si bicicleta de ghidon. Si fugea. Bicicleta era cand prea la stanga, cand prea la dreapta, niciodata drept. Ma asteptam sa cada in orice moment.
Mi-am spus ca eu nu m-as urca niciodata pe ea. Ca nu m-as lasa pe mana baietelului, care continua sa fuga. Dar fetita, fetita zambea si isi flutura piciorusele in vant. Si nu am putut, sa nu ma intreb unde mi-am ingropat increderea.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment