Ne atasam. De oameni, de lucruri, de locuri.
Le plantam pe toate in noi si privim cu mandrie si dragoste cum cresc. Dintr-o sticla le turnam zambete, atingeri, vorbe. Si ne imaginam ca prinzand radacini vor ramanea pentru totdeauna inlauntrul nostru.
Doar ca oamenii pleaca, lucrurile se uzeaza, locurile le parasim.
Iar noi continuam sa plantam.
(...iar am plantat ceva in mine si mi-e teama, ca va pleca!)












No comments:
Post a Comment