Emma:
Mama, nu e asa ca Elba e doar un Timis mai mare?
Mama:
Da, un Timis mai mare. Si cu pietre multe.
Emma:
Lasa pietrele! Sunt irelevante. Nu calc desculta pe ele, ca sa ma deranjeze. Si in plus, trebuie sa recunosti: tocmai pietrele ofera un aspect frumos raului.
Mama:
Da, dar nisipul e fin.
Emma:
E fin. Si departe. Si in plus, iti spun, Elba e la fel ca Timisul. Miroase a mal. Si deasupra ei zboara randunele. Vantul produce valuri. Si am vazut chiar si libelule. Albastre si speriate. Cel mai mult imi plac fluturii. Si vapoarele care trec. Taie apa si o arunca in pietrele de pe mal. Daca inchid ochii, am impresia ca sunt la mare.
Vezi, mama, pe Timis nu trec vapoare.
Mama:
Da, Emma. E mic Timisul si nu vezi vapoare si fluturi. Si poate nici randunelele nu canta asa frumos. Dar aminteste-ti de nisip! Timisul e nisip si e acasa.
Emma:
Pentru un timp, in Elba imi voi racori picioarele. Daca ma intorc la Timis dupa, ramane de vazut. Ma voi lasa condusa de acel curent, ce m-a condus si pana acum...
Mama:
Eu iti sunt alaturi, Emma. Fie ca alegi Elba sau Timisul.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
As vrea sa iti spun sa alegi Timisul,chiar as vrea asta.Dar daca o sa am ocazia,eu nu o sa aleg Timisul.Asa ca tot ce pot sa iti spun e sa iti urmezi inima si sa alegi locul in care iti e bine,locul "where you're ment to be" , pentru ca drumurile noastre s-au despartit si trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea,dar in inima mea tu esti tot iemmanuiela,my best friend:)
Post a Comment