Urmarita de vise

Dintotdeauna am fost o “urmarita de vise”. Sau poate o urmaritoare...

Visam la prietenul perfect. Si pentru o vreme l-am avut.
Visam la prietenia fara margini. Si am avut-o. Am rupt-o. Am reinnodat-o. (Nodul nu a ramas. Nu stiu de ce. Probabil ca de fapt, am cusut rana cu ata medicinala, care nu mai trebuie scoasa, ci care se “topeste” in piele. Da, cred ca asa am facut! Azi, nu mai am nici macar cicatrice.)
Visam la a fii cea mai buna din clasa. Si pentru o vreme am fost.
Visam la calatorii in alte tari. Si am calatorit.
Visam la o familie perfecta. Si am avut-o. O am chiar.
Visam la primavara. Si primavara in fiecare an venea.
Visam la aparat digital si alte maruntisuri. Si le-am primit. Intre timp am mult evoluat pe deasupra.
Visam sa devin cunoscuta. Si am devenit – in mediul meu.
Visam sa ma joc cu cuvintele. Si cuvintele mi-au cautat mintea.
Visam la un alt stil. Si azi pot spune ca il am.
Visam sa cunosc. Si am cunoscut – nu indeajuns, dar cat era cu putinta.
Visam sa fiu singura. Si am fost. Sunt.
Visam sa plec, sa ma ridic. Si iata-ma plecata!
Visam la mii de alte lucruri, pe care unii dintre voi nu le veti visa niciodata. Visam, pentru ca visele imi ghidau viata. Visele imi dadeau ambitie. Visele imi pregateau drumul, pe care urma sa umblu. Am ajuns unde sunt, pentru ca m-am lasat purtata de vise. Si pentru ca visele veneau de undeva de sus, ma patrundeau si apoi se intorceau sus, tot mai sus.
Visam si la vremea potrivita, primeam ce visam.

Si azi mai visez. Dar visele de azi sunt altfel. Sunt poate vise de om matur. De ce de om matur? Pentru ca si-au pierdut din complexitate si in acelasi timp din simplitate.
Azi visez lucruri mici, pentru ca realitatea m-a sarutat pe frunte si mi-a soptit :
“Lasa, lumea e asa de mii de ani. Esti prea marunta, ca sa o poti schimba! Nu mai esti mare, cum erai cand erai mica. Acum esti mica, pentru ca ai crescut mare!”
Si parca imi pierd din pofta de viata...
Si parca as vrea sa ma intorc la starea de copil. Da, starea! Pentru ca a fi copil, e mai presus de toate o stare.
Si intr-o zi ma voi intoarce... dar pana atunci, cat sunt pe drum, trebuie sa anunt (din nou):

“Mama, tata,
In seara asta vin tarziu acasa!”